Living

Cele mai frumoase filme rusești din istorie pe care trebuie neapărat să le vezi cel puțin o dată

raluca.oprea
March 13, 2020 08:38 AM

Filmele rusești ocupă un loc special în cinematografia mondială. Cu povești pline de substanță, magistral filmate și jucate impecabil, atât filmele realizate în perioada comunistă cât și cele recente, sunt extrem de apreciate de critici și de publicul larg.

Cele mai frumoase fime rusești din istorie

Cinematografia rusească s-a remarcat încă de la începuturi prin tehnici de filmare și montaj, revoluționare la acea vreme. Deși a fost utilizată și ca mijloc de propagandă, regizorii ruși au avut suficientă libertate creativă pentru a realiza adevărate capodopere, recompensate chiar și la Premiile Oscar.

Crucişătorul Potemkin (1925 – Serghei Eisenstein)

Deși au trecut 95 de ani de la premieră, “Crucișătorul Potemkin” rămâne un film de referință în cinematografia mondială. Regizorul Serghei Eisenstein a experimentat cu diverse modalități de montaj, pentru a crea o peliculă care captivează publicul prin imagine și emoție.

Filmul relatează povestea marinarilor de pe nava rusească Potemkin, care se revoltă împotriva propriilor ofițeri și cer încheierea războiului cu Japonia. Pelicula conține și una dintre cele mai emblematice imagini din istoria cinematografiei: căruciorului de copii care cade pe treptele unei străzi din Odessa. Impactul acestei scene a fost atât de mare, încât astăzi scara se numește “Scara Potemkin”.

Cocorii zboară (1957 – Mikhail Kalazatozov)

Cocorii zboară este singurul film sovietic ce a câștigat trofeul Palme D’Or la Festivalul de Film de la Cannes. Povestea o are în centru pe Veronika, o tânără care așteaptă ca iubitul său, Boris, să se întoarcă de pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial. Regizorul arată publicului cum Boris își sacrifică viața pentru a salva un alt soldat, însă femeia nu află acest lucru decât la finalul filmului.

Veronika este prezentată precum un simbol al femeilor sovietice din acea perioadă, care nu își pierde generozitatea și blândețea în ciuda greutăților îndurate.

Călăuza (1979 – Andrei Tarkovsky)

Andrei Tarkovsky este unul dintre cei mai emblematici și apreciați regizori ruși. Filmografia sa este una de căpătâi pentru orice tânăr cineast, iar influența sa poate fi observată în creațiile unora dintre cei mai mari regizori contemporani. Însă dacă nu vreți să vedeți decât unul dintre filmele sale, acesta ar trebui să fie „Călăuza”.

Bazat pe cartea fraților Strugatsky, „Picnic la marginea drumului”, filmul îmbină în mod captivant elemente de science-fiction cu teme filosofice, religioase și psihologice.

Acțiunea filmului se concentrează pe călătoria a trei personaje, Scriitorul, Profesorul și Călăuza. Aceștia încearcă să ajungă la un loc special din Zonă, un spațiu restricționat, periculos, dar cu proprietăți nebănuite. Ce caută ei cu adevărat este „Camera”, locul în care se spune că orice dorință devine realitate.

Pe parcursul drumului, filmul examinează o varietate de teme, precum locul artei, științei și credinței, în viață, vis și realitate.

Tarkovsky a fost nevoit să filmeze „Călăuza” de două ori, după ce primele role de filme au fost inutilizabile din cauza calității proaste a peliculei. A doua filmare a avut însă consecințe grave, costându-i pe anumiți membrii ai echipei chiar viața. Locația s-a dovedit a fi extrem de toxică și unii dintre ei au dezvoltat cancer în anii următori. Se spune că aceasta filmare a fost și cauza morții lui Tarkovsky.

Moscova nu crede în lacrimi (1980 – Vladimir Menshov)

Considerat a fi unul dintre cele mai bune filme rusești din toate timpurile, „Moscova nu crede în lacrimi” a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în anul 1981. Pelicula urmărește viața a trei tinere de provincie, în Rusia anilor 1950 – 1970.

Katerina, Antonia și Ludmila locuiesc împreună într-o cameră a unui cămin muncitoresc și devin prietene. Viața le este dată peste cap după ce cunosc trei bărbați de succes, iar una dintre ele rămâne însărcinată. Iubitul refuză să recunoască copilul și o părăsește. Filmul ne povestește viețile celor trei, pe parcursul a 20 de ani.

Soare înșelător (1994 – Nikita Mhalkov)

Acțiunea filmului se petrece într-o singură zi de vară a anului 1963, în familia colonelului Kotov, vechi bolșevic și victimă a epurării staliniste. Duminica idilică petrecută de acesta cu tânăra sa soție și fiica de 6 ani este întreruptă de apariția neașteptată a lui Mitea.

Deși fiica sa este imediată cucerită de bărbatul misterios, Kotov știe că oamenii nu sunt întotdeauna ceea ce par, și trădarea se ascunde la fiecare colț.

Maiestral construit și interpretat, Mihalkov jucând chiar rolul principal, filmul se bucură de o foarte mare apreciere, câștigând atât trofeul la Cannes, cât și premiul Oscar pentru cel mai bun film străin.

Arca rusească (2002 – Alexander Sokurov)

Cu acest film, Sokurov calcă pe urmele înaintașilor săi experimentaliști, realizând un film de 96 de minute, filmat dintr-un singur cadru. Filmat într-o singură zi în Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg, pelicula prezintă diferite personaje și întâmplări marcante din istoria orașului.

Naratorul anonim care ne însoțește pe parcursul filmului este chiar regizorul, în postura unei fantome care bântuie holurile palatului.

„Arca rusească” este un film de o frumusețe rară, extrem de apreciat la Festivalul de Film de la Cannes, care nu trebuie să lipsească din lista de vizionări a oricărui cinefil.